Iți amintesti? Stăteam intr-un colț intr-una din clase, la facultate.
Tu iți intorceai capul din când in când și-ți dădeai părul pe spate…
Părul tău blond, pieptanat cu grijă după ce iți dădeai fața cu fard,
Fața ta de diamant.
Si te priveam amețit, pentru că ochii mei se-necau in părul tău,
Visam că totul se preface-n mister, dar mă loveam de-un val
De care nu puteam strabate cu privirea.

Tu aveai alți iubiți... in timp ce eu terminam sticle de vodcă și rom
Îmi scriam poezia de seară, dar nu puteam deloc sa adorm,
Tu dormeai liniștită cu capul pe perna ta sau a altcuiva...
Eu luam chitara și-i rupeam corzile crezând că-i nefericirea.
Sunetul ce-l scotea era al unui animal ce se dezlănțuie
În ultimele sale clipe dinaintea morții...
Și-n atmosfera străvezie dihania se stingea.

Mă-ntreb dacă pietptul tău se va mai suci vreodată spre mine,
Mă-ntreb cum te vei purta mâine în lipsa mea...
Nici tu nu știi, nici eu nu știu...n-avem să știm niciodată.
Mi-am facut valiza și-am târăt-o spre gara pustie, unde aurolacii-și acceptă uitarea.
Era lună plină. Zile frumoase se-anunțau c-o să vină...
Zile în care vei mai uimi și pe alții,
În timp ce eu voi găsi altă ființă divină...
S-o iubesc și apoi să o mint că-mi este străină.