el avea două urechi stângi și un singur lob
din care făcea vruum vruum
auzise că așa se face pentru
mai multă siguranță & respect de sine

avea o singură scăriță și un ciocanel crăpat
în debaraua pe care își tot promitea s-o dea jos
de unde scule ca tot omu’ un timpan
bleg și ăla pentru a nu se spune
diverse vezi doamne
un câine chior care fusese desigur triped
acum mai mișca dintr-o labă se gândea el că
măcar pe-aia o are
domnul t1 nici atât
spunea tare și ecoul
de fiecare dată ecoul
îi bătea la ușă
ca un vecin oarecare

deschidea ziarul întotdeauna același din
01.01anul nu mai contează
pentru că el știa el chiar știa că înțelegerea e dincolo
de literele și de cifrele acelea haotice
domnul t1e în t2
domnul t1 e în fiecare dincolo
spunea fără chef


deși ar fi trebuit să fie mândru de asta