În jungla încâlcită numită România
Și-n ceas de mare criză continuă hoția
Demagogia crește la rang de mare artă
Iar crunta lege-a junglei puterea își arată.

Din poiana privată, cu vizuini de lux
O haită de șacali, fără efort depus,
S-a nimerit să-l fure pe marele gibon
A fost doar o greșeală sau atac la blazon?

Gibonul cel puternic și-a asmuțit ciracii
Asupra celor hoți și i-au snopit, săracii,
Dulăii legii însă, îndată s-au ivit
Și-acum bietul gibon în pom e încolțit.

Pe crengile înalte, de mare-audiență
Dezbateri și păreri, acuze, vehemență,
De vină sunt șacalii sau vinovat e el?
Se-ntreabă cimpanzeii cu mare glas și zel.

Și neamul cel felin din a lui Felix spiță
Continuă intriga și spiritele-ațâță
Dar lucru de mirare, de lor le dai crezare,
Nu părțile-s de vină ci regele cel mare.

După a lor părere din vina lui e criza
Regele-i rău în toate, este a lor deviza
Că iarba nu mai crește sau inundații vin
Acestea sunt pedepse și de la el provin.

Urși, lupi, mistreți și multe alte fiare
Ce ieri clamau că legii e just să-i dăm crezare
Azi și-au schimbat ideea și-acuză pe dulăi
Că latră la comandă și-n-ascultă de ei.

Jivina cea de rând cu spaimă se crucește
Nu pentru toți e hrană dar circul prisosește
Și-acum poporul junglei se roagă, chiar și-atei
-La toți să le dai Doamne, așa cum fac și ei!