plec pentru o vreme cât mai departe cred că pe la marginea ceasornicului acela care dă deșteptarea printre gâze și plante
atât de învârtitoare sunt roțile timpului încât fiecare secundă e de două ori aceeași secundă

de azi merg cu un taxi de lux și merg la drum lung
las de-o parte întâmplările cu poeme am un costum frumos care mă prinde îmi pun cravată și cămașă albastră

nu mușca din pernă plec doar eu
râmâi acasă poate vine cineva și întreabă
- Doamnă aici locuiți?
...și desigur tu într-un ceva de mătase cu părul răvășit temătoare și înfricoșată de absența timpului ai să răspunzi probabil ...da domnule aici

se face dimineață pleci la slujbă apoi ca un martor privind în oglinda retrovizoare îți aranjezi ochelarii de soare ca nu cumva la primul semafor culorile să se devină gri

pentru o vreme plec mai departe
deși locuiești între cele două secunde potrivit ar fi să lași un clopoțel în locul soneriei pe care ai uitat să o desființezi

de fiecare dată femeia din tine se va întoarce să te întrebe când ești acasă