(un arbore visez cu muguri tineri
ce peste noapte stau să dea în floare
și-ntr-un moment febril, irepetabil
la Domnul să găsească îndurare

iar El să se ivească-n albe nimburi
precum un soare palid după deal
privind cu milă mare și durere
la lumea într-un hal fără de hal)

*


atâtea lucruri bune ne legară
la fel ca aluatul caldei pâini
așa încât în harta dreptei mâini
cu toții să purtăm aceeași țară

și-aceleași nume scrise-n sărindare
la care-n luturi moi răspund părinți
de sărbători când prăznuiții sfinți
cinstesc modesta jertfă din altare

pe unde ape line se-ntretaie
atâtea lacrimi curg numai la noi
când ciobănaș cu trei sute de oi
lasat-a doina dulce în cimpoaie

luceafărul aici coboară-n taină
sădind în ochi demiurgic grea mâhnire
că și-a ales în cartea de citire
prea omeneasc de tristă a sa haină

m-aș împăca prin voi cu mine însumi
dar ziduri sunt și volburi dese foarte
așa încât și-acasă sunt departe
de oamenii ce bântuie prin plânsu-mi

23 nov. 2006