- “ Latră câinii și e noapte! ”
- “ Dormi copilă, nimic nu-i. “
- “ Sub fereastră se-aud șoapte,
Și-s străine. Ale cui? ”

Somnu-mi fuge. Pe la case
Se aprind lumini la geam,
Se deschid obloane trase.
Ce era nu-ntelegeam.

Doar, că de-undeva, din țară,
Mai la vale, peste Prut,
De pe hartă, ne tăiară,
Într-o clipă , cât au vrut.

Năpusți în bezna nopții,
Doar cu sufletul din ei,
Prutului s-au dat și sorții.
- “ Doamne fă cu noi ce vrei. ”

Latră câinii, latră tare.
În ograda fără gard,
Umbra unui om apare.
Talpa-i arde, ochii-i ard..

Nici nu știe cum ajunse
Rezemat de un buștean.
În cuvinte stinse, spuse:
- “ Sunt român, basarabean. ”

Nu mai știe daca-i tată,
Dacă-i frate sau de-i fiu,
Mintea-i e infricoșată,
Chipu-i este străveziu.

Ascultam amărăciunea
Stând ascunsă-n așternut..
Însoțindu-mi rugăciunea,
Ochii, lacrimi au cernut.