Mi-am adunat toate duminicile vieții mele,
Dar nu a fost o mare sărbătoare.
Mi-am adunat toate zilele săptămânilor trăite
Într-o umilitoare oboseală fără rost.
Mi-am adunat toate orele de petrecere și veselie
Și doar o clipă am mai zâmbit în memorie.
Mi-am adunat momentele de iubire nebună
Din care îmi lipseau câteva sute de ani neîmpliniți.
Mi-am adunat frânturile de bucurii, neastâmpăr,
Răzvrătiri, furie, tristețe, succese și câte altele
Și-apoi am însumat și prostia, lașitatea, blestemății și câte altele.
Din toate, am scăzut lecțiile de omenie, sfaturile, școlirile
Pentru care sunt veșnic dator cuiva.
N-am socotit visele cu sau fără coșmaruri
Aduse între frontierele ființei mele
Dintr-o lume virtuală pierdută
În conflagrația dintre miliardele de neuroni.
Mai am atâtea de adunat și de scăzut încât prefer
Să nu închei inventarul și vă las neatinsă plăcerea omenească
De a mă toca între măsele plombate.