Zâmbet mușcat din sticlă spartă
Scrâșnea pisată prin orbite
O tuse ruptă-n piept
Cădea cu zgomot de pe masă
Și mucezimea florilor din glastră
Le desfăcea coajă cu coajă
O pasăre albastră în dimineață
Șoptea în pleoape și se zbătea să iasă
Un el, o ea, convulsii sub perdea
La o fereastră
Vibrând un șarpe-n coloana vertebrală
Ochi calcinați topeau noaptea în două
Tăcere, o îmbrațișare vinovată
Săruturi mute în odaia surdă
Pe dușumea pătată-n cioburi
Petale, un scaun invalid și-o masă