E dimineață însorită de primăvară,
mă trezesc,privesc in jur si totul mă-nfioară,
parfum de aer proaspăt în piept agonisesc,
sunt fericit la gândul că am să te-ntâlnesc.

parcă ne văd printre copacii înfloriți,
ținandu-ne de mană ca doi îndrăgostiți
cand asezați prin iarbă privind la buburuze
desprind săruturi dulci de pe-ale tale buze

si clipa cea mare iată a sosit...
la ora stabilită noi ne am întâlnit
însă tu erai tristă , nici nu mă priveai
am vrut să te sarut,însă nu vroiai.

Te am intrebat de ce,ce sa intâmplat,
De am greșit eu oare și te-ai supărat
Lăsând in jos privirea,ai spus încet ceva
O lacrima alunecă atunci din privirea ta.

Am înțeles …te gandeai la despărtire
La clipele triste,la nepotrivire
Nu la faptul că nu ne vom revedea
La cat de tristă va deveni inima mea.

Te am privit în ochi și am zâmbit usor
Un zâmbet ironic și tremurator
și am spus doar “ bine, e alegerea ta,
Nu te voi reține,nici nu te voi uita “

Ai fost și vei rămane în sufletul meu,
și să renunț la tine îmi e foarte greu “
și-a retras privirea,sa intors și a plecat
Lăsând în urma un suflet îndurerat.

De-atunci zilele senine și pline de soare,
Pentru mine-au devenit foarte apasătoare
Primavara care incet se așternea,
Sa trasformat indata-n toamna cea grea.