aerul acesta pe care-l respiri
îl vreau în plămâni adânc
atât de adânc
încât să-mi rupă coastele
toate cele trei
și să cred că este fum de țigară
chelnerii strâng scrumul
zilelor noastre, acelea în care
ne gândim unul la celălalt
suntem o carte poștală
din acea străinătate
iubind aproapele
atât de aproapele
ca două răsuflări ce îngheață
pe geam stele verzi
brazii noștri cresc
fantome cu gâturi întoarse
ne foșnesc frunzele în cap
a geamăt orgasmic
trece vântul prin gări
și zboară al dracu’
plecările, sosirile, bagajele degrabă uitate
în heart/break hotel
acolo sunt orele scurte,
ca un permanent adio
sau la revedere nu știu
nu m-am decis încă
vreau doar să-ntâlnesc
un moș crăciun cu rolex pe mână
și unșpe minute de aur