Prefăcut din cenușă,
fără să număr mătănii,
am găsit miezul rămas inscripție pe inimă –
iubirea.
Salvându-mi clipa
pe care nu vreau să mi-o deslușesc,
triumf care în somn se frânge,
roata grea, încet, pe rând,
iluziile-mi toacă.
Trișez, chinuind prin zâmbet
blestemele ursitei care m-au iubit.