ieri am fugit
de acasă

cu bănuții umeziți de prezent
am cumpărat ultimul loc
în montaigne-russe-ul din inima ta
care străbate cât ai clipi
diferența de potențial
dintre agonie și extaz

am coborât amețit
alunecând apoi pe toboganul
amintirilor placentare

de atunci alerg neobosit
precum un șoricel alb cu ochi roz
în cercul din care iei lumină

acum nu mai vreau să mă întorc

voi rămâne în tine
ca într-o cutie a pandorei