vom merge la vară
să ne-aruncăm în tăcerile munților,
în albastrul lunecos al timpului molcomit

la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare,
printre căpițe de fân

la ceas de amurg
eu mă voi prelinge, ingenuu,
în toate liniștile tale

diminețile vom lua la întrebări
toate pădurile
în cuvinte de verde, de ferigi și de umbre

vom culege flori de trei ori pe zi
pe care ni le vom înfige în inimă
cu rădăcini cu tot
tu mie, eu ție, pe rând

din când în când, alb și aiurea,
ne vom alerga de la un capăt
la altul al viselor

tolăniți pe șoldurile uitării,
ne vom spune cuvinte fără rost
agale arare moale visare

jumătate de cer îl vom lua la pachet
știi câtă foame ne e
când stăm zidiți în oraș

vom merge la vară în munți
să ne-aruncăm din azi în mâine-n mereu.