pe malul Dunării se sting lumini
din umbră voi prinde clipa de aripi
să-mi fie reazem la rădăcina timpului
sosit cu tălpile desculțe
ca un amant rătăcit în amintirile mele

e seară de april
Dunărea mă cheamă să întemeiem lucruri
simple neglijate în lanțul șirului de ani

strecurându-și valurile
mă privește în alunecare și vede în mine
copilul dornic de basme cu zâne
cai pe pereți feți frumoși
zmei preocupați să-și împartă poveștile

sub cerul întunecat
cuprind cu gândul chipul tău
rămas necunoscut

undeva aproape de orizont
răsună Psalmii

amintirea de tine
cu păr înflorit și ochii verzi
obosită de tăcerea mea
caută un loc să-și așeze cuvintele