Vă amintiți cînd Richard Dean Anderson
în episodul pilot al serialului Macgyver
din 1985, lipește cu numai cîteva batoane de ciocolată
spărtura dintr-un bazin cu acid?

Așa am lipit și eu, într-o seară stătută de vară
cîteva lucruri lipsite de importanță din viața mea,
fără să fiu atent sau conștient (nici nu prea aveam cum)
de întîmplările care urmau să se înlănțuie și să se cauzeze
unele pe altele strict
ca în creierul unei femei.

Așa, ca un șir de numere
pînă la urmă alambicîndu-se,
transformarea a venit pe nesimțite și fără a fi detectată
de sferele mai înalte ale conștiinței-
probabil din lene
sau dintr-o prea îndelungă lîncezire a trupului--

presupuneri se pot face,
cert însă e doar
că la fel cum același richard dean anderson
a devenit, din macgyver, colonelul o'neill în stargate
(glumele, însă, fiindu-i aceleași)
așa și eu o biată muscă
în strălucitorul vis a lui zuang tze