Capabilă de a rămâne vie
Plină de viață în acest corp stânjenit
Povestea mea e banală,umană
Un singur poem,el singur
N-ar ști să-l exprime;
Deși ridicolă,deși învinsă,
Nu îngenunchez
Mângâi pereții,vazele,boluri de aer-
Martori fideli
Arome de plante se ridică
In mica bucătărie
Respir adânc,îmi dau curaj,
Regină a cratițelor
Ochii mei sunt sufletul și oglinda
In care mă las surprinsă
De mine,de voi,
De câtva timp,
Din cruzime
Pleoapele voastre veștejite
Decapitează vise și priviri
Din tristul război...