salut umbra purtătorului plecat cu capul într-un nor
înalt cu părul grizat
și scund cu degetele adunate-n pumn
detest impuritatea unei lumi otrăvite

alerg după propriul adevăr și-l găsesc
undeva în raftul de sus al bibliotecii
cocoșate de greutatea timpului trecut
adunat pe covorul de la intrare
când roșu
când alb
când prezent

deschid ușa și încerc să rup pisica-n două
între somn și nesomn tolănesc decizia
ce privește în oglinda spartă
timpanul ce cândva mă însoțea
la concertele din serile cu umbre
de felinare
în centrul vechi

îmi scot mâna din pumn și o așez pe tâmplă
lângă castanul ce-și croiește coroana
printre sârmele de troleibuz
mă găsesc una dintre paralele

desfac capacul unui stilou cu cerneală violet
și îmi desenez pe mâna stângă o inimă
ce bate în fructul unui bulevard
pe care alerg ferindu-mă de umbră.