Oglinda se încarcă de lumină
O altă lumină
Altfel decât cea care se știe
Nici ea pe ea nu se știe
Lumina oglindă
Fără de raze îi este de ajuns
Să fie

În ea nu se vede nimeni
Cel ce se știe pe el
Nu se arată
Oglinda rămâne goală
Când te uiți în ea prima dată

Oglindă în fața altei oglinzi
Ca și cum ai pune
O groapă în fața altei gropi
Cerul în fața abisului
Toate acestea nu se văd
Căci nu sunt pline
Și lumina nu are cum să intre
În ceva ce este gol

Golul e plin chiar de gol
Și asta poate fi demonstrat
Atunci când te uiți tu, plinul
La gol
Când privești din oglindă în afară
Prin luciul ei de apă astrală