În mâinile astea de piatră nu mai pot căra trupurile altora
trecuturile lor nimicurile
mi-e tot mai greu să îți vorbesc de când știu că nu mai înțelegi
dincolo de carne a putrezit și ultimul cuvânt
și lacul e mort și piatra nemișcată și ochii în apus așteaptă
primul freamăt dinlăuntru


pe mâinile astea se mai așează doar păsările
și praful