m-am gospodărit să-mi adun inimile reșapate
într-un raft ce stă să cadă schilod
peste singura ușă de la intrare
cu numărul cinzeci și șapte
întors pe dos
dau buzna la cheia cu ața ruptă
habar n-am care este
doar o broască mă ajută să nu nimeresc
cu oiștea-n cele știute
de orice cal bătrân fără pretenții
fără potcoave și blazat de care
cu roți ce scârțâie ca apucate
de drum lung și cale bătută
cu biciul fără vârf de borangic
și coada-n cuiul de la ușă
pocnesc din bici
și mă întreb
care bici…