Și iar plouă fir-ar să fie
tu nu mai acoperi primul sărut
într-un parc provincial al timpului nostru
te-aș fi făcut mama copiilor mei dar gura-mi vorbea

acum trăim în metropole diferite
alte ziduri ne feresc de ploaie și oameni

eu sorbeam respirația ta
tu mă credeai timid

ieri mi-am văzut primele riduri
priveam în oglindă și aș fi spart universul în două dacă mi-aș fi putut întoarce atomii pe buzele tale

scriu acestea zâmbind înțelept

patul nu o să fie niciodată peștera noastră
nu o să ne căutăm umbrele în poze de familie.