am inima atât de pustie
încât se aud pașii tăi
îndepărtându-se
dureros
precum într-o piață nocturnă
a unui oraș
provincial
un soldat
cu rănile în lesă

aș paria că peste puțin
va răbufni un foc de armă
iar lumea își va spune
că un polițist a tras în porumbei
și va crede
senin
că se face dimineață

ce liniște suspectă am în inimă și doar
ecoul pașilor tăi
plecând
plecând
plecând