sunt zile când trenurile tac
pur și simplu
eu doar întorc umbrele înapoi
cu o mână șterg oglinzi transparente
uneori e incomod să visezi
nu poți îngroșa litere și nu poți să fugi
respiri aerul unei gări absente
ne vedem drumurile învolburate pe suflet
de parcă fiecare
ar avea o fericire în ochi neîmbrățișată
e anul când se schimbă soarele
nu mai cad ziduri
moartea nu mai lovește firele de apă
ne spălăm cochiliile albe
se fumează pe dreapta de azi
în ringul de dans al pământului plouă
sunt zile când trenurile tac
pur și simplu
eu doar întorc umbrele înapoi