nepotrivire de caracter
între mine și lume
plec
căutător de izvoare
aici nu mai am nimic
de spus
de dat
crucifix uitat într-o biserică veche
preot batrân cu palmele lipite
în rugăciune
ultimul clopot a răgușit
trecutul zboară spre mine
pasăre de pradă flămândă
îi arunc uneori
câte o amintire
o prinde în cioc
o izbește de stânci
apoi îi dă drumul în gol
jos sunetul morții

numai eu
cheie la porți deschise
vameș la granițe libere
peniță într-o lume fără scrisori
mă vindec cu pilule colorate
dimineața înghit obsesii
le am frumos așezate lângă ceașca de cafea
la prânz mă cert cu străina dinăuntru
noaptea plâng lângă fluturi
apoi
îmi imaginez un Dumnezeu numai pentru mine
infatuat până la ridicol
îmi dă buchete de lume
mă ceartă că nu ud bine florile
apoi mă iartă
ca orice zeu personal
încă plec