ce stranie lume,
am mintea bolnavă
-de-atîtea simboluri
mă doare măseaua-
legat de sintagme
și ars de otravă
îmi umplu cu vise
și gînduri,
luleaua

ce lume absurdă,
pășesc cu sfială
și-n față zăresc
doar stînci simplegade
e totul din plastic,
din fier,
sau din smoală
în lemn dacă vrei să bați,
nu se poate

ce lume rotundă...
iar lîna de aur
de mult am vîndut-o
pe-o zînă șucară
ce stă în fotoliu
și dă din andrele
și-mi face din pene
un pulover,
pe seară