nici măcar nu am băut incă prima
cafea și nici măcar prima țigară
nu am fumat-o și scriu deja
marele meu poem revoluționar căci
vorba aia cînd îți vine harul e greu
să-l trădezi mi-e frică să mă și gîndesc
ce s-ar întîmpla e mai bine să scriu

nu m-am revoltat pe tine iubito
e vorba despre iad
v-aș trimite pe toți în gheenă
în gheena din fața blocului
unde boschetarii vin să se pișe
și să caute mîncare
cîteodată eu îi privesc de pe geam
și babele de pe bancă fiecare
în felul său eu fumez în timp
ce-i privesc urmărind cu atenție și
traiectoria scrumului uneori cade pe
pervazul vecinului de la unu dar
alteori doamne ce mă entuziasmez atunci
cade pe conducta de gaz știu e
puțin deplasat să cred că ar putea fi
fisurată și scrumul să cadă exact în
locul acela

boschetarii ne privesc și ei în felul
lor poate cu detașare uneori insistent
și atunci cred că dorințele noastre
coincid
vrem cu toți să trimitem blocul
în rai