ploua pe sirenei
si pamantul se inmoaie
blocurile incep sa intre in asfalt
etaj cu etaj verandele caselor
trunchiul alb vopsit al copacilor.
eu stau la balcon, beau bere si ragai
si mama ma face porc needucat
ce injuratura as trage dar nu am cu cine
ma retrag la mine in camera si in lipsa
prietenilor, in lipsa prietenei, si-a gandurilor
extraordinare ma bag in seama cu fereastra deschisa.
ce-ar fi ce-ar fi sa ne facem noi frati de cruce
zic ?
imi intep un deget si sticla transparenta
soarbe o picatura de sange de-a lungul pervazului.
eu o sa fiu greuceanu si tu fratele meu zic,
si fereastra la randu-i isi cresteaza imaginea cartierului
si ma lasa sa inspir adanc
un om grabit care arunca gunoiul.

da da, ploua pe sirenei puiule
imi zice un vrabioi din caisul
de alaturi
ploua si pamantul se inmoaie
sa nu iesi, altfel picioarele o sa-ti intre
in asfalt pana la genunchi, sa nu te sprijini
altfel mainile tale o sa intre-n pamant
pana la coate,

da da, ploua pe sirenei iubitule
sa nu deschizi ochii, altfel ai putea sa iubesti
lucrurile numai pe jumatate.