Iubirea ce pentru mine era,
Floare gingașă a primâverii;
Devine ce se-ngropa,
În nămeții tardivi ai durerii...

O inimă moartă zace-n mine,
Uscată de dure suferinți...
O inimă seacă de lucruri bune
Și de speranțe și voinți...!

O inimă uscată,
Ce bate-atemporal...
Iubirea din ea-i moartă;
Dureri fără egal!!!

Un lăuntric strigăt...
Ce nu este-auzit.
Al neputinței crivăț,
E de nestăvilit...

Un sentiment funebru
Și-o veșnică durere;
Totu-i nor negru,
Masochistă placere...

Vise tenebre și angoasă,
Îmi învelesc, dar, trupul gol...
Viața nemaifiind firească,
Iar eu intrând în alt decor.