O ceata febrila apasa visarea
Cand rasul e parca un fapt inutil
Si lacrima nu-si poate expune durerea
Iar vorba-i o bomba cu arsul fitil.

Si ceata cu albul-i hidos se roteste
Mereu in tacere ca-n era trecuta
Si fumul in tot ce e viu clocoteste
Iar ceata ramane in veci, mereu sluta!