Cum plouă, Doamne! Parcă stă să cadă
Tot cerul plin și greu de nori pe noi
E ploaia însăși crâncenă corvoadă
A bolții ce ne-nghite pe-amândoi

Cum plouă, Doamne! Ceruri spintecate
Își varsă conținutul ca un pântec
Tăiat de bisturiu; mor înecate
Silabele din ultimul meu cântec

Cum plouă, Doamne și cum mă inundă
Potopul ăsta nou prin răni mai vechi!
Fatala-i vara asta sau fecundă
Pentru desperecheatele perechi?!?

Cum plouă, Doamne! Curg deja torente
Din cerul vieții mele, ieri senin
Cuvintele-mi devin incoerente
În rugăciune-am verde de pelin

Dar las’ să plouă… s-o spăla și zgura ce-mi umple cu tăcere, mută-gura
Să plouă-n mine până fi-voi parcă, cu trup si suflet, scîndură de barcă