Femeia din povestea mea, o oarecare,
- poti fi chiar tu sau vanzatoarea de ziare -
se intorcea intr-un tarziu acasa,
gasind aceeasi scrisoare stand cuminte pe masa.

Se aseza pe-acelasi scaun, ca si zilele trecute
si reciti hartia blestemata
si planse iar si se jura
sa nu o mai citeasca niciodata.

Si, Doamne! Vazu iar ceasul pe care "el",
un oarecare, si-l uitase pe noptiera
si o tigara stinsa de la jumatate
lasata intr-o scrumiera.

Si toata casa-i amintea de el
si o dureau si pozele pe care le pastrase
in biblioteca, intr-un sertarel
si chiar paharul de cognac pe care el nu-l terminase.

In fiecare coltisor ii mai simtea prezenta muta
si se uita in gol ,pierduta,
cu o privire fixa de nebuna
tinand scrisoarea blestemata-n mana.

El n-o iubea; fugise cu o anonima,
dar, totusi, avusese timp sa-i scrie
cateva randuri pe-o hartie fina
si s-o aseze pe masa din sufragerie...

Intr-un tarziu, femeia din povestea mea,
o oarecare, dadu foc la hartie...
Acum nu mai plangea
si-si spuse "La multi ani!"
De ce?
Era 8 Martie...


8 martie 2000