Cocori în noi, plecați în stoluri albe,
pe corzile de timp se pierd în zare
Și din coloane cu vertebre slabe
ne îndoim ca semnul de-ntrebare.

Pe bolta frunții cutele se-ngroașă,
chipul se pierde-n mii de anotimpuri.
O muzică stelară-mbracă noaptea
ce ni se-mprăștie de-un timp în trupuri.