deschide-mi poarta iară!
S-a copt de mult cireșul din vecini,
s-a rostuit și soarele în vară
numai tu pribeag ești prin străini…

Să-mi pui din nou podoabe
perechi de două boabe roșii la urechi
să faci apoi din ele salbe
în jurul gâtului cu răsuciri perechi…

Macii înroșesc acum prin grâie
privesc pe geam, îmi beau cafeaua
la caii gândului nu le pun frâie
flutură batista și perdeaua…

Să ne-alungăm durerile, amarul
să fugă grijile și dorurile-n veac !
Eu sunt aicea, tu, hoinarul
ești chiar copilăria mea, dar… tac !