Mi s-a făcut sete...de această unică clipă
în care clipesc clipe,pentru-un adaos cu rost.
Mă caută ochiul cu lichid de apă orbită
ce mă închide în punctu-i anost.

Mi s-a facut sete...de acest pește tăcut
închis în vasul de sticlă,ce pare că nu-i.
Un ecou al mișcării ce încerc s-o ascult
cu timpanu-mi străpuns de un cui.

Mi s-a facut sete... de strigarea durerii
ce mă doare cu un diferent răspuns.
Este ecoul ce-i venit din gătuirea vremii
ce-n vena-mi jugulară mi-a pătruns.

Mi s-a făcut sete...de o moarte ușoară
prin care pot ca să pretind că am murit.
Nu vreau să dau la nimeni nici o socoteală
chiar dacă par a fi numit:un om gresit...!


Vladimir Nichita
Melbourne/Australia.