Noapte de vară


Safirul se prelige pe dale
tăciunii aprinși
plutesc sub cerul de smoală
vântul se strecoră pe sâni
izvoru-mi șoptește printre cămine
freamăt încet... mă doare
dansează iriși în oxigen,
jarre-ul mă arde sălbatic
mă devorezi ca pe o piersică coaptă
inertă scăldată în mercur
un vuiet rupe încremenirea de ape
goool!
torente de stele și foc
cad sub strigăt de pasăre,
ecou al morții în noapte
o umbră străbate grăbită
desișul de ramuri
respir prin toată ființa
Michel oxigenul mă arde
-dansează micuță doamnă,
foc al iubirii de-o noapte.