Sângele…meu

Privește ușor spre răsărit
Și nu întoarce ochii spre apus
Căci mai ai o viață de trăit
Și înc`un sângeros poem de spus.

Acea lumină galbenă a lunii,
Ce se răsfrânge asupra ta,
Sporind în tine ura lumii
Secând ușor inima ta.

Un râu, ușor, de sânge, curge
Din colțul gurii tale roșii,
Iar ochiul drept începe a plânge
Spălând de sânge obrajii roșii.

Și te gândești la ce`ar urma
Dacă încet din umbra ta
Un mic pumnal o viață ar curma
Și`acel sânge`ar umple inima ta.

Privește ușor, în gol, în soare
Suspine grele, ura ta clădindu`le
Sângele tău dându`le culoare,
Privește`n gol o, tu!...Vampirule…