Răzvrătirea față de așezarea lumii
într-o albie secată de adevăruri
îmi curge în măduvă
coloana vertebrală a omenirii
are fisuri și este încovoiată
de ploconeli și lingușiri
încerc s-o smulg
și să pun în locul ei
un ideal solid și oțelit
filtrând pozitivul și binele.

Dezgustul de lâncezeala vieții
cu larvele plictisului huzurind
în fructul ei putred
culege din mine entuziasmul
și îl aruncă în haznaua apatiei.

Îmi scutur din minte arborele cu minciuni coapte
și una cade pe parchet
sub forma unui șoricel
chițăind neputincios
pisica dinlăuntrul meu
sare din mine și îl prinde
cu grația unui gâde
decapitând un nevinovat.

Dintr-un capriciu
îmi lipesc contradicțiile
de rațiune
trece o antiteză
de la singular la plural
de la minim la maxim
prin culoarul nedeslușit
al sinelui.