Cincizecișitrei e doar o constatare,
Ca un trecut, dar fără viitor,
A unei vieți de tristă-ncorsetare
Între canoane care azi mă dor.

M-am ridicat țintind din ochi norocul,
Căutând mereu spre zările albastre,
Venit-a ceasul să-mi privesc sorocul
Și văd doar ofilite flori în glastre.

Din roadele cu trudă născocite
Rămân copii, poate și o carte.
Speranțele de mâine-s risipite,
Într-un decor ce seamănă a moarte.

Când alții vor căuta prin calendare,
Vor regăsi doar cifrele banale
Și poate, rătăcite prin sertare,
53 de file, toate goale.