vrei să deschizi fereastra
dar mâna ți se pierde pe drum
cu ochii o urmărești cum moare în aer

întorci oglinzile la perete
multe le-ai spart
cioburile îți fac viața mai ușoară

soarele este aproape de sânge
înebunește de atâta roșu

globulele tale și globulele mele fac dragoste
rostogolindu-se pe covor

în stradă cineva tot închide uși

dăm pe dinafară
le intrăm în piețe
le intrăm în buzunare
când bagă mâna după buletine
îi mușcăm noi de palme

aurolacii învârtind capace de canal pe degete
ies afară șiroind

un copil își coase ochii și gura
îl vedem doar noi cum stă pe un hidrant
se rogă să nu se nască

la capătul lumii cineva ne așteapta
să ne verse în venele orașului