cu ultimii bani mi-am cumpărat un semn de întrebare
îl port uneori seara cînd printre ierburi de leac și sticluțe colorate adorm

uneori vara cînd bunica mea și-a pus cîrpă neagră peste oglindă
vine și îmi dă fără veste salut
salut îi răspund împăturind tandru
cu degete din ce în ce mai subțiri
mătasea nouă, albă, a verii mele ce va veni și ea în curînd

la paris e cald, pe bulevarde trec oameni fără de mine
renunțarea o simt din ce în ce mai aproape
ca o pată imensă pe cearceaful murdar al zilei

să ne strîngem toate poeziile uitate prin casele altora
să plătim datoriile pentru viața cea de toate zilele
să închidem bine ușa în nasul vîrstelor viitoare
să ne spălăm pe mîini de cerneală

într-un tîrziu, prin vara aceasta, să scriem linia aceea dintre ani