Veghind, adulmecându-mă divinatoriu tu ai murit cu tremur
din trunchiul de muntedungatde-unpictormoale.
Ochi, gene s-au plecat
în fața jertfelor ornicului
nu făcut, ci născut în Þara Albastră
care-a încruntat cerul într-un început de timp,
în fața catargului care te-a luat în el
și te-a zăvorât în mine pe la spate
aruncându-mă pe un alt țărm de dor,
învârtejit în șoapte albe.

Te rog, nu mai CLIPI
ci rotește-ți geana peste lume
c-o ultimă mână.
Atâta doar...
Atât.