Fir de-a ghemului lumină,
Chip cioplit agață-n pânză.
Mâna în culori de brânză
Printre fire forme-ntină,

Pe războiu-ntins le țese,
Nopți lungite printre stele,
De-și îmbibă viața-n ele
Fiice, mame și mirese...

Și-ntre firele curate,
Labirint fără de poartă,
Își scriu ființarea toată
Ariadnele din sate.

Cari cu firul lor de aur
Și cu flori de miază-ziuă,
Umplu flamura pustiuă
De nu-i loc de minotaur.

Și-adunate-n cap, cascade,
`noadă firele în cete
Si chilimul pe-ndelete
Îl descântă în balade.

Și-n a casei albe-adâncuri,
Îl întind să readucă
Liniștea, demult pierdută,
Peste-a Domnului pământuri