Văd lumea prin ochii
altcuiva:
verdele lor nu-mi mai aparține
de mult,
altcineva ar trebui să simtă
zbaterile deznădăjduite.

Mă aștept uneori să-i simt
căzând
spre locul părăsit;
probabil o vie tânără sau
o statuie de smarald.

Aștept să descopăr:
vederea mă înșela
tot timpul,
lucrurile păreau mai vii
înainte.

Așa că privesc spre cer,
mereu,
mă pregătesc pentru o
altă imagine în oglindă.