Se-aude-n vazduh un freamat de suflet
Un scancet de copil si-un infundat planset,
Si-un ragnet al suferintei ce-n inima-l port
O ultima suflare a sufletului ce parca-i mort.

In mare se vad picaturi de lacrimi sarate
Cazute din ochii mei verzi,nascute din sentimente curate,
Valuri albastre se contopesc cu lacrimi amare
Ce cad ca petalele la ale tarii frumoase hotare.

O rugaciune catre Dumnezeu in asfintit rasuna
Si tot ce simt si ce gandesc la tarmul marii avea s-apuna,
O ultima speranta,un vis si-o ultima iluzie
Aveau sa se ofileasca precum un fir de frezie.

Si se spargeau valurile albastre toate
La tarmul marii si la picioarele mele moarte,
Si ma udau suav pe fata-mi palida
Spalandu-mi in final de pe obraz si-o ultima lacrima.

O lacrima ce-n marea mare s-a scufundat
Si o data cu mine adanc s-a inecat,
Si acum face parte dintr-un val imens
Iar eu sunt un suflet in vazduhul ceresc.