eram atat de aproape unul de celalalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
împărțite în masa de lemn pe care gustam mirarea
servită la cina romantică

ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
pînă atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă

mi-am amintit ce-mi spusese cineva
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
nu mi-ar sta rău între buze
topită în jurul unei cireșe confiate
vrei să guști una din ea?

să ne oprim aici nu îți pot da veșnicia
răsuflă gîndurile tale gâfâind
ca-n finalul unei nopți de dragoste beată
aici? unde? tardiv! veșnicia există-ntre noi
oameni roboți scăpați din cușca iubirii
neinteresați de nicio altă trăire