de astăzi iubitule nu te mai strig așa
dar fără voie viața mea îți duce chipul
mereu vorbesc și cu trupul de tine
pentru un soare zgâriat pe geam mi-aș smulge inima
în extazul sângelui să ating propria-mi înviere
pe raza ce leagă pământul de cer să merg
până înverzește pântecele nopții

să opresc pe vârsta copilăriei alergarea cailor din lună