a deschis mazăre cum numai el știe
lângă miga
în față la taclale un
birou de comunicare cu publicul și consiliere religioasă
al raiului
mi-am zis asta da idee nu aia cu bărcuțele pleoștite
la intrările în oraș

am trecut pe-acolo întâmplător după prânz și nu era nimeni
am intrat după un birou un tânăr apostol citea broșuri
nu e nimeni pe-aici și nu mi-a răspuns doar m-a privit
prin halou
apoi
mi-a zis
azi ești cel ales hai la o bere cu mine

mi-a povestit că doar seara se face o coadă imensă
nici el nu știa de ce
vin numai tineri rar câte unul până-n cincizeci
poate că bătrânii s-au consolat deja
iar ăștia au tot felul de întrebări și cereri
legate de ăl de sus

știi care a fost cea mai ciudată îmi zice
un puști mi-a cerut să-i șoptească ăl de sus
la ureche
un poem la care să dea stea toți steluțarii
de pe agonia
ce-o mai fi și asta

am tăcut abia abținându-mă să nu râd
după plecare
m-am gândit
n-ai auzit de agonia și de cereri trăsnite
cu texte dar
să vezi tu pe dracu’
când vor începe să treacă ăștia
către agigea