m-am încrezut în păsări
doar ele vin și pleacă
de parc-ar fi studente
la o eternă școală
am pus temei pe râul
ce sapă-n piatră seacă
atunci când mucenicii
vegheau un cer de smoală

îngândurată glezna
pășea pe drum de zgură
spuneam cu-atâta jale
și milă sărut mâna
copacilor acelor'
ce i-ați legat la gură
și cerbilor pe care
i-ați prins cu anasâna

m-am încrezut în oameni
ca-n lucruri nepătate
și m-a durut că-n hohot
râdeam ca de tămadă
cum se trimit la dracu'
părinți copii sau frate
agonisind cu sete
mizeriei grămadă

n-am rană la vedere
am doar cuvinte-n plus
speranță încă este
să mai găsesc un drum
să-mi las acolo ochii
'ndreptați către în sus
când trupul meu de carne
se va preface-n scrum


Frankfurt - 18 aug. 2006