Cati ochi frumosi si visatori,jalnice poete
n-ar fi plangand pe versurile tale!
Aaaaa!...de-ai putea sa le-nsotesti in cale,
te-ai consola vazand cu cata sete
lampagii sting,luminoase felinare.

De dor te mistui in singuratate
doar filele,de sufletul tau pline,
strang amintiri duioase –flori uscate
de farmecul de-odinioara pline
imi readuc parfumul tineretii,
parfum de flori crescute peste rime.

"-Lasati-ma singuratatii mele
mi-albeste capul in vartejul lumii
pe fruntile de valuri sta cununa spumii,
de mult ce se framanta intre ele!

Tihnit,mahnit si obosit ascult a gandului poveste
ma-nsel si cred ca tot ce-a fost mai este,
aduc in ochi si caut sa respire parfumul diminetii
ce dulce-i aceasta amagire a vietii!!!

De ce nu intelegi ca e cu neputiinta
o clipa sa mai gust din cele duse,
cu farmecul durerilor rapuse?
din preajma-mi fugi,desarta nazuinta!

Astampara-te dor de vremi apuse
prilej de nesfarsita suferinta
s-a strans cum nici nu ar fi avut fiinta
frumosul vis,ce-atat de drag imi fuse!"

In jurul tau palpita-ntreaga fire
iar florile-s atat de parfumate
ca-n clipa asta tu respiri iubire!!!