te-ai ridicat ai ieșit la o țigară
am venit pe balcon
fumul pierdut în tăcerea prelungită
ne holbam la regina nopții
ploieștiul mai murdar ca oricând
mi-ai zis despre trecerile de pietoni
privești tacută înainte să traversezi
în același timp ne-am dat seama
cel mai bine vorbim despre tăcere
despre absența mea despre nevoia ta
pământul părea aproape sub noi
deși îl vedeam rotund și albastru
cu un picior pe lună cu unul în groapă
măștile de gaze decor pe perete
în timp ce noi fumam și fumam
te-ai întins iarăși ai tăcut
pe scaunul împletit am continuat să vorbesc
în dormitor nu se putea fuma
mâna nu știa dacă să semneze sau nu
tu orizontală eu vertical
nu ne întâlneam într-o cruce
sigur nu era
nici atmosferă funestă nici mistică
prin atmosfere înalte
la frecvențe la fel de înalte
în cele din urmă ne-am dat seama
toate lucrurile astea erau
pentru că vroiam să mă crezi
pentru nesiguranța ta
pe care o vedeam fără sens
răspundeam fără șovăială fără premeditare
chipului tău neștiut degetelor tale
nu vroiam să te văd doar să te știu
după ce am tăcut mi-ai vorbit